În ziua de 24 Ianuarie a anului 1859, a avut loc Mica Unire a Principatelor Române, Moldova şi Țara Românească, care, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român.

Unirea Principatelor a fost un proces care a început în anul 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între Moldova Ţara şi Româneasca. Tot în anul 1848 s-a realizat și uniunea vamală între cele două ţări, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

În ziua de 5 Ianuarie a anului 1859 Alexandru Ioan Cuza a fost ales în unanimitate reprezentantul „Partidei Național”. Ulterior într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 Ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei, aceasta fiind acceptată în unanimitate.

Faptul împlinit în ziua de 24 Ianuarie a anului 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenţiei din anul 1858 nu se stipula că domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate.

În anul 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în anul 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern – Sigmaringen. Prin Constituția adoptată în ziua de 1 Iulie a anului 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial „România” pentru ca în ziua de 1 Decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România creându-se actualul stat.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României și al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

În tot acest timp, în care două dintre principatele române au reușit să se unească, Transilvania se afla sub stăpânire austriacă, iar din anul 1867, sub dominație austro-ungară, până în anul 1918, când a avut loc Marea Unire de la Alba Iulia.

După 162 de ani de când s-au întâmplat toate acestea, ziua de 24 Ianuarie ne va face din nou să retrăim, cel puțin la nivel de poveste, acești câțiva pași făcuți de strămoșii noștri pentru tot ce înseamnă astăzi România.

REDACȚIA